Orgoliul

author
Author: 
    221 views

    Orgoliul

    orgoliul

    Sunt foarte putini oameni cărora le place să audă vorbindu-se despre orgoliu.

    N-am întâlnit încă pe nimeni care să fi reusit să-l stăpânească în întregime. Orgoliul este una din numeroasele manifestări ale fricii, dar acesta are si o latură care tine de aspiratia spre perfectiune a omului. Acesta este constient de perfectiunea divină care există în el, dar o exploatează în mod gresit din dorinta de a avea întotdeauna dreptate, în detrimentul celorlalti. Orgoliul este o altă greseală a planului mental, a intelectului. Orgoliosul se recunoaste după felul în care vrea, în orice împrejurare, să aibă dreptate şi să le arate celor din jur că ei gresesc. Vrea să dea impresia că el este singurul câstigător. Dar puterea ce pare să vină din orgoliu nu este decât o iluzie, căci, în realitate, orgoliosul pierde întotdeauna.

    Se spune că orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanitătii. El stă la originea marilor tulburări din viata socială, a rivalitătii între popoare, a războaielor, intrigilor, urii si ranchiunei manifestate fată de altii. Orgoliul dă nastere la ambitii pentru putere, dar înăspreste inima si ne împiedică să ne iubim semenii. Orgoliosul e convins că el e întotdeauna drept si ceilalti nu.

    A încerca să schimbi pe cineva e o formă de orgoliu. Când, în sinea ta, crezi că esti corect si ai dreptate în comparatie cu altul care, după tine, nu numai că greseste, dar modul lui de gândire e complet deplasat, tu esti singurul care are de pierdut. Dacă te lasi stăpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce priveste dragostea, relatiile, sănătatea si fericirea! Oare chiar merită?

    Orgoliosul e cel care se cunoaste cel mai putin pe sine. E atât de plin de el, încât orice tentativă de a-l lămuri va fi sortită esecului. Nu vrea să stie nimic. Nu suportă să fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flatează. Binele pe care-l înfăptuieste cineva cu dorinta secretă de a fi aplaudat si glorificat se întoarce întotdeauna împotriva autorului său. Din acest motiv, atâtia oameni încep un lucru cu bune intentii care, în final, se întorc împotriva lor, căci, pe parcurs, orgoliul a pus stăpânire pe ei.

    Există două forme de orgoliu: mental şi spiritual.

    Orgoliul mental îl caracterizează pe cel care crede că stie totul. De îndată ce i se pun la îndoială cunostintele, orgoliul iese la suprafată si acesta este începutul unei îndelungi lupte obstinate pentru a-l face pe interlocutor să-i înteleagă punctul de vedere. Îl putem recunoaste pe orgolios după felul lui de a fi. Vorbeste repede, într-un stil grăbit. Vrea cu orice pret să aibă dreptate si încearcă în toate felurile să se facă înteles, până când interlocutorul exclamă: „Aha, am înteles”. Trebuie să-i dai dreptate!

    O lată trăsătură specifică orgoliosului este folosirea în mod curent a cuvintelor: „Da, stiam”. El stie totul. Dacă într-adevăr stie totul, de ce se simte obligat să spună? Ti se întâmplă de multe ori să rostesti această frază? În această situatie, cel mai important este să fii tu însuti convins că stii. Tu si numai tu! Dacă ai fost întrebat „Stiai?”, era cu totul altceva. Era o întrebare care astepta un răspuns. Nevoia de a spune că stiai ceva, fără a fi fost întrebat, se naste din orgoliu.

    Orgoliul te face să rezisti oricărei transformări interioare. Încearcă mereu să te împiedice să-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, să ierti, să-ti exprimi emotiile si sentimentele, să fii tu cu adevărat, să înveti să te cunosti si să evoluezi. Dacă în prezent esti supărat pe cineva si simti că ti-e imposibil să-i ceri iertare, în primul rând fiindcă-i porti pică si fiindcă n-ai încercat să recunosti dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnă că lasi orgoliul să te împiedice. Probabil gândesti în felul următor: „Dar dacă i-as cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai putin, să-i dau dreptate si să recunosc că am gresit!”

    Încearcă să privesti orgoliul ca pe o entitate exterioară care nu vrea decât să te influenteze. Imaginează-ti că e o voce din capul tău care te deranjează continuu si nu te lasă să trăiesti. Hotărăste că, de acum înainte, vrei să-ti dirijezi singur viata, fără a mai asculta de vocea aceea. Îti sugerez să-i dai, ca si supraconstiintei tale, un nume, de exemplu, CANTA. De fiecare dată când îi simti prezenta, spune-i: „CANTA, pleacă de aici, nu te-am invitat, dispari imediat!” Vei vedea că foarte eficient.

    Când eşti stăpânit de orgoliu, nu mai eşti tu însuti, nu-l mai exprimi pe Dumnezeul tău interior. Te lasi influentat. Orgoliul tău va face orice pentru a supravietui. Se va întoarce împotriva ta din momentul în care ai hotărât că vrei să-l stăpânesti. Te va ataca mai ales în primele săptămâni ce urmează deciziei tale. După observatiile si experientele personale, pot să-ti spun că în primele trei săptămâni va fi cel mai rău. Apoi, treptat, rezistenta sa începe să slăbească si totul devine mult mai usor.
    Orgoliului îi este frică. Îl putem compara cu o vecină care vine mereu la tine să-ti împuie capul cu povesti înfricosătoare. Tu o lasi să te ametească astfel în orice moment al zilei. Când, în sfârsit, te decizi să-i spui: „Pleacă de aici, nu mai am chef de povestile tale”, ea intră în panică. Îti pierde teritoriul unde putea oricând să se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevărul spuselor tale. Asa se întâmplă si cu orgoliul. O vreme va face orice ca să supravietuiască, pentru a dispărea apoi cu totul. Trebuie să rămâi în permanentă atent, să fii stăpân pe
    situatie. E bine să fii mai constient, pentru că omul e în general foarte orgolios. Nu ne putem debarasa de azi pe mâine de această boală care există de generatii întregi. Începe prin a câstiga mici victorii în fiecare zi, făcând acte de dragoste!
    Orgoliul reprezintă de fapt exaltarea eului inferior, a personalitătii, în contradictie cu eul superior, individualitatea. Pe măsură ce o vei dezvolta pe aceasta din urmă, orgoliul va avea tot mai putină putere asupra ta.

    Va continua.

    Extras din cartea lui Lise Bourbeau: Acultă-ţi corpul, cel mai bun prieten.

     

    Interviu cu Lise Bourbeau

    Noi, între știință și misticism, spiritualitate Acultă-ţi corpul cel mai bun prieten.fricălise bourbeaumental.mintea controlează corpulorgoliuspiritual

    Related Post

    Permalink to Despre înfrângere
    Despre înfrângere
    Poate o frunză, când cade din copac iarna, să
    1. author
      Ulise4 zile agoReply

      Oamenilor le vin cele mai grozave idei exact când se găsesc la strâmtoare –
      nevoia îl învaţă pe om. Ea este cel mai bun stimulent al gândirii creative. Este
      uluitor cum ne descurcăm să găsim bani pentru ceva ce dorim să facem – dacă
      realmente dorim. Cineva visează la o combină stereo. Se gândeşte la ea tot timpul, astfel că are toate antenele „pe recepţie” pentru orice ocazie ce s-ar
      putea dovedi prielnică şi care l-ar ajuta să câştige ceva bani în plus. Ocaziile
      prielnice apar întotdeauna în momentul potrivit.
      Dacă nu obţii ceea ce vrei, înseamnă că te aşteaptă ceva şi mai bun. Dacă
      nu izbuteşti să ai casa pe care ai pus ochii, nu-ţi face sânge rău : înseamnă că
      nu era casa potrivită pentru tine.

      Fragment din cartea ”Gândirea Pozitivă”, de Vera Peiffer

    2. author
      filmeonline (Author)4 zile agoReply

      Am promis, parcă, nu mai ştiu exact dacă am şi scris despre promisiunea de a continua secţiunea despre spiritualitate.
      Mulţumesc că mi-ai amintit.
      De fapt, paragraful din cartea lui Lise Bourbeau s-a vrut o trambulină pentru a lansa discuţii, pentru a schimba păreri. Se pare că sunt puţini interesaţi de cea de-a patra faţă a monedei.

    Leave a reply